Apologetică, Spiritualitate
Cinstea cuvenită Maicii Domnului
Astăzi m-am gândit să scriu despre Maria, Maica Domnului. Ce gandesc eu despre ea? Astăzi m-am gândit să scriu despre Maria, Maica Domnului. Ce gândesc eu despre ea? Eu o consider ca pe o a doua mama a mea. Mai mult, eu consider ca este mama tuturor creștinilor. Mă gândesc că, atunci când Domnul Iisus era pe cruce și i-a zis lui Ioan Evanghelistul „Iată, mama ta!” și mie mi s-a adresat, și tuturor creștinilor. Ea este noua Evă. Prin vechea Evă, din cauza neascultării a intrat în lume păcatul și moartea, iar prin Maria, datorită ascultării („Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”) a intrat Mântuirea și Viața în lume! Ea este noul Chivot. Gândiți-vă, ce se afla în vechiul chivot și Cine s-a aflat în pântecele Mariei? În chivot s-a aflat toiagul lui Aaron, tăblițele legii și mană. În pântecele Mariei s-a aflat Marele Preot (Evrei 4:14), Cuvântul Domnului (Ioan 1:14) și Pâinea coborâtă din cer (Ioan 6:32-35) Vechiul chivot reprezenta un simbol al prezenței lui Dumnezeu alături de oameni, însă prin Maria, Dumnezeu a fost prezent nu simbolic, ci chiar fizic printre oameni. Paralele dintre vechiul chivot și noul Chivot pot continua: Pe lângă această paralelă, am mai găsit una. Domnul nostru Iisus Hristos, spunea pe bună dreptate despre Ioan Botezătorul că este cel mai mare om născut din femeie! De ce? Pentru că este cel care a pregătit calea Domnului! Oare ce putem spune despre Maria, cea prin care Domnul a venit în această lume? Nu că este cea mai mare femeie născută vreodată? Într-adevăr, binecuvântată este Ea între femei! Și precum cel mai mare om a dus o viață de sfințenie, de post, de rugăciune și de feciorie, de curăție la fel putem presupune fără să greșim și despre Maria același lucru! Despre fecioria Maicii Domnului Unii dintre creștini poate nu înțeleg de ce fecioria este atât de importantă la oamenii cu o duhovnicie înaltă. După părerea mea, este importantă, deoarece celibatarii au mai mult timp și resurse să se concentreze pe rugăciune și pentru relația cu Domnul în general. În schimb cei căsătoriți sau într-o relație trebuie să aloce timp și resurse pentru parteneri și pentru eventualii copii. Nu este rău a fi căsătorit și a avea relații intime – Dumnezeu binecuvântează căsătoria deoarece chiar Domnul a spus: „Creşteţi şi vă înmulţiţi” sau „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup”. Deci, da, nu este rău a fi căsătorit și a avea relații intime, dar fecioria pentru Dumnezeu implică o stare mai înaltă de induhovnicire. În Matei 19:10-12 vedem ce spune Mântuitorul vizavi de fecioria pentru Dumnezeu: Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.” Iată ce spune și Apostolul Pavel în 1 Corinteni 7: 7-9: Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Din sfaturile lui Pavel reiese clar că fecioria este o stare mai înaltă. În Apocalipsa 14:4 vedem clar că fecioria pentru Dumnezeu este un mijloc înalt de sfințire: Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului. Referitor la Maica Domnului, ca Noul Chivot, se cunoaște că față de vechiul chivot se impunea un respect și o venerație în așa mod încât absolut nimeni nu putea atinge chivotul, nici măcar pentru motive așa-zis „legitime” sau „rezonabile”. Vedem clar acest lucru în 2 Samuel 6:6-8 Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că era să-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui şi a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu. David s-a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupându-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). Cu atât mai mult se impune același respect și venerație față de Noul Chivot! Este locul unde Dumnezeu a locuit chiar fizic! Vedem în Vechiul Testament că se impunea același respect chiar și față de terenul din preajma locului unde Domnul a apărut: Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” (Exodul 3:5) În Luca 1:34, vedem clar intenția Maicii Domnului de a rămâne fecioară și după căsătorie: Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Dacă Maria nu ar fi intenționat să rămână fecioară, s-ar fi gândit că în viitorul apropiat sau depărtat (peste 1 an, 2 ani, 5 ani, 10 ani) ar fi avut copilul în urma relației cu soțul său, și deci Maria nu s-ar fi mirat, și nu ar fi pus această întrebare altfel ilogică îngerului! Unii ar zice că în Matei 1:25 scrie că Iosif n-a cunoscut-o pe Maria până ce ea l-a născut pe Iisus și în Luca 2:7 spune despre Iisus că ar fi întâiul născut. Însă ei, din păcate, nu-și dau seama că tocmai sfinții Părinți, aceeași care au alcătuit Canonul Bibliei de astăzi, au afirmat și susținut fecioria Maicii Domnului. Practic, prin așa-zisa „Sola
Citeste mai mult